02.20.09
And I say Romania is my country…
De fapt, cu Romania in sine, nu am nimica-nimicuta. Oamenii care o locuiesc, in schimb, au ajuns sa nu mai fie catusi de putin romani. Sunt postmoderni. Pentru romani, istoria se rezuma la revolutia din ‘89 si la integrarea europeana. Romania nu mai inseamna port popular, perinita,goblenuri, icoane pe sticla…nici vorba! Romania se distinge in lume prin ragaituri cu miros de mici si bere, manele si lanturi de aur.
Pe de alta parte, sau, mai exact, in completarea acestui lucru, romanii au tendinta sa isi exacerbeze pana la ridicol parerile despre cat sunt ei de competenti. Doar pentru ca ne sta atat de bine cand ni se poate aplica zicala “Prostul, pana nu-i fudul, nu-i prost destul!”…
Niste exemple: Casa noastra este un adevarat santier de reparatii. Am gasit doi natafleti care sa se ocupe cu zugraveala, smotruiala, etc. Intr-o zi apare unu’, cu mutra de milog, fratele unuia dintre muncitori. Se bate cu pumnul in piept ca el are firma de constructii, cu toate ca pantalonii curgeau de pe el ca de pe gard si isi aduna mucii pe palma. Si tot cauta metode sa isi demonstreze competenta si unicele calitati cu care este el inzestrat, incercand sa ne convinga ca flacaii care munceau la noi au nevoie de un “coordonator”. Noroc ca am un tataie genial, care i-a taiat-o scurt: “Pot sa stau si eu langa ei fumand, cu mainile in buzunar, si sa le zic: fa aia, fa aia!”
Un alt caz, mult mai recent,s-a petrecut tocmai azi, in timpul ninsorilor si vijeliilor ingrozitoare din capitala.Fiind nevoita sa duca o hartie la Vama, mama s-a interesat unde anume trebuie sa ajunga, si a fost directionata pe strada Matei Milo (la cativa pasi de Universitate). Ajungem noi cu chiu cu vai, si acolo, o doamna ne raspunde: “Doamna, EU sunt Autoritatea Nationala a Vamilor. Trebuie sa mergeti la Directia Regionala!”(care evident, se afla in Crangasi, la 2 ore de blocaj in trafic). Pentru ca, fireste, le place sa te plimbe cu o hartie dintr-un loc intr-altul pana ajungi la capatul puterilor si rabdarilor. Oricum, ceea ce pe mine m-a surprins cu adevarat a fost increderea cu care functionara respectiva ne intimida cum ca in EA insasi se regaseste toata Autoritatea Nationala si cu toti functionarii la un loc.
Asta, pentru a nu ne sustrage principiului european vechi “infipt” in noi, ce se regaseste si in versurile:
“O, Europa, te simt in mine,
Te simt adanc in mine!” (Veronica Porumbac).
La aceasta psihologie murdara raspund si eu cum a raspuns odinioara Pastorel Teodoreanu:
“Mult stimata Veronica.
Eu credeam c-o ai mai mica!
Dar marturisirea-ti clara
Din Gazeta Literara,
Dovedeste elocvent
Ca in chestia matale,
De-adancimi fenomenale,
Intra-ntregul continent!” si continuu linia consacrata a hazului de necaz.
Daniela spus,
6 martie,2009 la 2:12 pm
De ce trebuie sa exageram punctand pe aspecte care nu au neaparat semnificatie simbolica? Sunt intru totul de acord cu cele scrise, dar pe ici pe colo sunt necesare precizari, nu de alta, dar sunt un om corect si este pacat sa alunecam in pacatul generalizarii.
Exemplu: cand mentionezi ragaitul odorat de mici si bere, nu am putut sa nu imi amintesc cei mai buni mititei din lume, micii lui Cocosatu’, care nu-ti provoaca mai sus amintitul efect porcesc, ci pare ca-ti alinta cavitatea bucala cu explozia subtila a aromelor lor speciale. Daca imi plac, ce sa fac? sa ma rusinez ca sunt romanca?
Pana la urma, mirosul micilor este dovada unei slabiciuni arhaice si in definitiv nevinovata a poporului nostru pentru esenta dura de usturoi. Mai inspaimantatoare este putoarea degajata din cutele hainelor si prin porii epidermelor compatriotilor prea ocupati sa faca “bani” si care neglijeaza aspecte care tin de ABC-ul educatiei si ale bunului simt, incepand cu utilizarea corecta a instrumentului de baza pentru comunicare verbala pe acest taram: LIMBA ROMANA.
Problema mea in Romania este ABUZUL.
Abuzul are valoare simbolica si devine unitate de masura a autenticitatii marlaniei romanesti, asa ca imi permit sa ma revolt impotriva abuzurilor de orice natura, care au dezvoltat un mod de a fi si de a face “innascut” in Romania. Tara noastra a devenit pol de referinta ca tara a tuturor posibilitatilor – a se subintelege NEGATIVE si prin urmare, orice abuz este permis, de la forme voalate, discrete, chiar legale – atunci cand vine de sus, pana la cele mai socante si vulgare manifestari, atunci cand agresorul se afla in vecinatatea axei virtuale de referinta sociala a victimei sale sau mult dedesubt.
Indiferent de culoare, gen, rasa, sex, varsta si apartenente prin simpatie la orice categorie umana definita dupa orice criterii cunoscute sau inca neinventate, indiferent de locatie sau moment si fara absolut nici o legatura cu existenta vreunui motiv, orice roman este potentiala victima a unui abuz, de aceea este logic ca s-a propagat ca metoda de auto-aparare trecerea nonsalanta in tabara adversa, a “raului”, lasand deoparte rasuflatele povete crestine intru rabdare si armonie gen: “intoarce si obrazul celalat” sau ” iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” , dar aplicand in regim de urgenta daunatoarea Lege a Talionului, devansata eventual de initiative menite sa injoseasca, sa raneasca decenta existenta o celui din apropierea imediata.
In acest joc sunt putini cei care reusesc sa-si mentina verticalitatea si sa nu plece capul, ramanand de partea celor care nu au nevoie sa-si dovedeasca valoarea personala violand drepturile celorlalti la o existenta libera si demna.
Cum spune vocea unui anonim celebru, “ce frumoasa este Romania, pacat ca este locuita”.
Si iarasi generalizam, asa cum fac si confratii nostri europeni, care atunci cand aud “roman” se scutura cu scarba, incercand sa se indeparteze in graba, de parca am fi ciumati.
Sa fim seriosi, doar ciumati nu suntem…
Si pentru ca doar hazul ne mai poate salva din necaz, zic: mancati dragilor, mici, beti si bere, cat va tin rinichii, dar evitati sa ragaiti in compania altora. Si asta ar fi un prim pas catre o noua Romanie.